- încredinţá
- vb., ind. prez. 1 sg. încredinţéz, 3 sg. şi pl. încredinţeázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
încredinţá
Look at other dictionaries:
încredinţa — ÎNCREDINŢÁ, încredinţez, vb. I. 1. tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăşi cuiva o taină. 2. tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ refl. A se convinge de ceva. 3. tranz. şi refl. recipr … Dicționar Român
convinge — CONVÍNGE, convíng, vb. III. tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi şi argumente, a l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ refl. A şi da seama, a recunoaşte că ceva este într un anumit fel, a se încredinţa de ceva. [Perf. s … Dicționar Român
asigura — ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. tranz. A oferi o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. tranz. A da cuiva garanţii asupra unui lucru; a încredinţa. ♦ refl. A şi… … Dicționar Român
confia — CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. tranz. A încredinţa cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [pr.: fi a ] – Din fr. confier. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98 CONFIÁ vb. v. confesa … Dicționar Român
credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român
încredinţat — ÎNCREDINŢÁT adj. v. convins. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ÎNCREDINŢÁT adj. v. logodit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ÎNCREDINŢÁ//T încredinţattă (încredinţatţi, încredinţatte) 1) v. A ÎNCREDINŢA şi A SE… … Dicționar Român
credinţa — credinţá, credinţéz, vb. I (reg., înv.) a adeveri, a întări, a încredinţa. 2. a da ceva în grija cuiva, a încredinţa. 3. a credita. 4. a (în)creştina. 5. a (se) logodi, a (se) încredinţa. Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
depozita — DEPOZITÁ, depozitéz, vb. I. 1. tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredinţa cuiva un lucru spre păstrare. 3. refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
destăinui — DESTĂINUÍ, destăinuiesc, vb. IV. 1. tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. refl. A şi da pe faţă gândurile sau sentimentele. ♦ fig. A se da pe faţă, a ieşi la iveală; a se trăda. [prez. ind. şi:… … Dicționar Român
preda — PREDÁ, predáu, vb. I. 1. tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredinţa, a remite, a transmite. 2. refl. A se recunoaşte învins şi a se pune la dispoziţia duşmanului … Dicționar Român
